Articol preluat de pe http://www.cotidianul.ro/tezaurul-romaniei-lucruri-pe-care-bruxelles-ul-nu-ar-vrea-sa-le-aflati-232466/
Tezaurul României: lucruri pe care Bruxelles-ul nu
ar vrea sa le aflați
Un secol de zvonuri peste o tăcere
de aur: soarta Tezaurului României este, probabil, unul dintre cel mai bine păstrate secrete ale
istoriei secolului trecut. Acel gen de
secret al unei istorii in care curge mult sânge decât cerneala. Însă, atât cat
a spus cerneala in tratatele de pace din răgazul dintre războaie, ar fi
suficient pentru un cercetător atent ca sa reconstituie traseul aurului, cu
totul neașteptat, pe care îl veți regăsi in cronologia din ancheta pe care am inițiat-o.
Studiind problema datoriei
istorice a Germaniei fata de România de 18 miliarde de euro, am găsit in
arhive o conexiune cu totul neașteptata in alt dosar nerezolvat al istoriei:
profesorul universitar si diplomatul german
Ernst Jäckh (1875-1959) scrie in Memoriile sale „Dergoldene Pflug
Lebensernteeines Weltbürgers” (Stuttgart 1954, p. 382) ca România a cedat aurul sau Germaniei prin Tratatul de Pace de la București
din 7 mai 1918.
Iată, răspunsul poate fi găsit,
nu exclusiv la Moscova, ci chiar in inima Europei, la Bruxelles. Daca ne-am
afla într-un roman de Agatha Christie, poate chiar in „Orient Express”,am exclude din start ipoteza
ca cele 93.400 kg aur încărcate in
vagoane într-un decor de iarna, ar putea fi, in
continuare, la Moscova. Voi demonstra, într-o serie de articole, care completează
si duc mai departe datele prezentate aici, povestea reala a traseului
Tezaurului: Rusia – Germania – Franța. O istorie pe care Bruxelles-ul nu ar
dori ca romanii sa o cunoască. Problema tezaurului a fost reșapata periodic,
asemeni unei povesti cu zâne, adică fără
vreo finalitate concreta, de politicienii României. Pentru ca suna bine.
Pentru ca 90% dintre romani cred ca problema tezaurului este importanta. Pentru
ca un secret nu este niciodată suficient de bine ascuns daca asupra subiectului
se așterne o tăcere absoluta.
·
23 noiembrie 1916
Capitularea Bucureștilor,
Capitala României, in fata trupelor de ocupație
germana. In zilele următoare, Statul Major si Comandatura germana au ocupat Hotel Bulevard, Capsa si
Athéné Palace.
·
12-14 decembrie 1916
Tezaurul este
încărcat, la Iași, in vagoane, cu direcția Moscova. Transportul viza exclusiv
aurul României (o cantitate de 93.400 kg aur) deținut sub forma de lingouri,
monede diverse si bijuterii. Pornește către
Moscova al doilea transport cu valorile Băncii Naționale a României din care,
aur efectiv in valoare de doar 574.000 lei aur (echivalentul a circa 170 de kg
aur). In total: 93.570 kg aur au luat
drumul Moscovei, in cele doua transporturi. Au dispărut exact 93.540
kg de aur. Rețineți cifra: este cantitatea de aur pe care o vom regăsi, cu
o precizie uluitoare, in păienjenișul armistițiilor si tratatelor de pace de după
Primul Război Mondial: transportata de la Moscova la Berlin si apoi in somația
Antantei către Germania de a restitui
„aurul României sau al Rusiei”.
·
18 decembrie
1916 (1 ianuarie după calendarul Gregorian)
Alexandru
Marghiloman scrie, in Notele sale
politice: „Mecanismul emisiunii lor (n.r. al trupelor germane de ocupație) este următorul: ei emit
indefinit, pentru a plăti soldele si tot restul. Pe măsura ce se emite,
tezaurul acoperă la Berlin in mărci.
- Eu: „Dar
reglementarea cu România?”. El (n.r. generalul Petersen, șeful delegației
germane la București): „Vom vedea la pace”. Cu alte cuvinte, administrația
germana tipărea moneda in România pentru
cheltuielile curente, pe care o garanta cu aurul României, pe care Guvernul
roman refugiat la Iași îl evacuase din tara.
·
5 ianuarie 1917
Banca Naționala
e pusa sub sigiliu de germani – „s-au dat 10 minute personalului pentru a se retrage”, notează
politicianul roman. După care adaugă ca, Banca Naționala a fost redeschisa a
doua zi, dar sub supravegherea unui
delegat german
·
5 martie 1917
O alta ordonanța
a administrației de ocupație anunța ca Banca Naționala a fost pusa sub sechestru si închisa pana la
noi ordine. „Ordonanța vizează faptul ca Tezaurul si majoritatea Consiliului nu
sunt la sediu”, scrie Marghiloman
·
6 martie 1917
Liderul
conservator afla conținutul împuternicirilor semnate de Col. HENTSCH, noul șef de Stat-Major de la „Militarverwaltung”:
„Administratorii-sechestrii trebuie sa se pună
in posesia Băncii Naționale; sunt autorizați sa exercite toate acțiunile pe care Banca le poate exercita si
sa despuie de tot avutul Băncii” (…) SPIESS
crede ca germanii vor sa se pună la adăpostul emisiunilor abuzive care s-ar
face la Iași” (http://de.scribd.com/doc/207736456/Document-e-1).
·
Octombrie 1917
Marea Revoluție
in Rusia. Comuniștii, sub conducerea lui
Lenin, preiau puterea cu sprijinul financiar, ajutorul si angajamentul
Germaniei cu intenția sa încheie Frontul din Est.
·
13 ianuarie 1918
Sovietul
Comisarilor Poporului de la Moscova ia hotărârea de a rupe relațiile
diplomatice cu România, articolul 3 al acestei hotărâri stipulând ca: „Tezaurul României, aflat in păstrare
la Moscova, se declara intangibil pentru
oligarhia romana”.
·
3 martie 1918
Rusia si
Germania semnează Tratatul de la Brest-Litovsk, marcând astfel ieșirea Rusiei din primul război
mondial, ca sa înlăture astfel de pe Frontul de Est.
·
7 mai 1918
România semnează
Tratatul de Pace de la București, un document umilitor, dintre România pe de o parte si Germania, Bulgaria,
Austro-Ungaria, Turcia pe de alta parte.
Dincolo de cedările teritoriale impuse, România a cedat controlul activelor Băncii Naționale către
trupele de ocupație germane. Din interpretările
asupra acestui tratat rezulta ca România
ar fi renunțat la Tezaur, o data cu documentele referitoare la
acesta aflate in custodia BNR.
Profesorul universitar si diplomatul german
ERNST JÄCKH (1875-1959) scrie in Memoriile sale (Stuttgart, 1954,
p. 382) ca România a cedat aurul sau
Germaniei prin Tratatul de Pace de la București.
Se pare ca România ar fi renunțat atunci la dreptul de proprietar al
tezaurului. (http://de.scribd.com/doc/207736450/Document-e-2).
·
27 august 1918
Acordul
financiar germano-rus, semnat in continuarea
Tratatului de la Brest-Litovsk, prevede daune de război si compensări pentru prejudiciile aduse Germaniei prin
confiscarea si sechestrarea averii
germane in Rusia. Compensările in aur făcute de Rusia in contul Germaniei se efectuează, conform tratatului, in doua transe: prima de
42.860 kg aur si a doua de 50.676 kg aur. In total: 93.540 kg aur. Sunt singurele transe prevăzute concret in tratat
din cantitatea de aur pe care Moscova ar
fi urmat sa o trimită către Berlin (circa 245.500 kg aur) si, totodată cantitățile de aur care au
ajuns ulterior la Berlin.
·
10 septembrie 1918
se efectuează
primul transport de 42.860 kg aur de la Moscova la Berlin 30 septembrie 1918:
al doilea transport de 50.676 kg aur ajunge la Berlin (http://de.scribd.com/doc/207736448/Document-e-3).
·
11 noiembrie 1918
Armistițiul
de la COMPIEGNE marchează înfrângerea Germaniei si anulează Tratatul de la
Brest-Litovsk, Acordul Financiar ruso-german si Tratatul de Pace de la București.
Conform armistițiului semnat intre Germania, Franța si Regatul Unit (art. XIX –
Clauze financiare), aurul ar fi trebuit sa
fie predat puterilor Antantei care au declarat ca-l vor tine in custodie pana la semnarea unui acord de pace.
Formularea exacta din armistițiu este: „Restituirea aurului rusesc sau romanesc
capturat sau in aflat custodia Germaniei”. Este clar ca textul din armistițiu
se refera la cele 93.536 kg aur transportate de la Moscova la
Berlin in septembrie (cantitate
echivalenta cu cea a Tezaurului României trimis, spre păstrare, la Moscova). (http://de.scribd.com/doc/207736453/Document-e-4).
·
5 decembrie 1918
Potrivit
documentelor aferente armistițiului din 29 noiembrie, o cantitate formata din
doua transe de 42.866 kg aur, respectiv 50.676 kg aur (un total de 93.536 kg aur) pornesc, in doua vagoane, pe linia ferata Mainz – Saarbrücken către căile ferate controlate de Aliați, pe riscul
Guvernului francez. (http://de.scribd.com/doc/207736445/Document-e-5).
·
Ianuarie 1919
In memoriul delegației
romane de la Conferința de Pace de la Paris, se
arata ca, in ce privește chestiunea Tezaurului, „Poate n-ar fi de dorit sa i se ceara Germaniei, ca o categorie
de despăgubiri, dar dl. DANIELOPOL considera ca faptul de a face Germania
garanta a acestei restituiri ar putea
avea ca efect prezervarea acestor bunuri si asigurarea lor”.
·
23 iunie 1919
I.I.C.
Brătianu se interesează într-un memoriu trimis domnilor CLEMENCEAU (prim
ministru al Franței), ministrului francez de finanțe KLOTZ si mareșalului FOCH daca
aliații au primit de la germani vreo
cantitate de aur in contul României. Răspunsul ministrului francez de finanțe este negativ. (http://de.scribd.com/doc/128701886/48980343-Tezaurul-Romaniei-de-La-Moscova-de-Andreea-Tutunaru)
·
28 iunie 1919
Se semnează
Tratatul de la Versailles, iar Rusia, deși NU participa la semnare, are conform
art. 116 a acestui tratat posibilitatea de a solicita direct pretenții de despăgubire
Germaniei. Cu toate acestea, Rusia nu a
cerut niciodată înapoi cantitatea de 93.540 kg aur transportate de la Moscova
la Berlin in septembrie, in baza tratatului financiar ruso-german, anulat prin armistițiul
din noiembrie 1918. (http://de.scribd.com/doc/207736444/Document-e-6).
·
16 aprilie 1922
Prin semnarea
Tratatului de la RAPALLO, Germania recunoaște Rusia sovietica. Totodată Germania
renunța conform art. 2 al tratatului la orice pretenție de despăgubire împotriva
Rusiei (Atenție: pretenții admise la BREST-LITOWSK si anulate ulterior de Aliați) cu condiția ca nici Rusia sa nu despăgubească
tari terțe pentru confiscările si naționalizările
pe urma revoluției din Rusia. Reamintim
ca, inițial, România a pierdut controlul asupra Tezaurului aflat inițial la
Moscova in urma sechestrării acestuia de către regimul instaurat de Lenin. După
ce tot Germania ar fi trebuit conform tratatelor în vigoare (Tratatul de la
Versailles) sa despăgubească Rusia cu aurul 93.540 kg aur primit după BREST-LITOWSK,
tot Germania indirect renunța condiționat la pretenții de despăgubire din
partea Rusiei pentru averile confiscate
de către Rusia țarista si bolșevica. Deoarece cele mai mari plasamente de capital din Rusia erau
germane, firesc ca Rusia nu ar fi intenționat
sa ne restituie tezaurul si sa se oblige din nou la plata fata de Germania cu sumele fabuloase
stabilite la BREST-LITOWSK . Mai mulți delegați ai statelor participante,
printre care si Brătianu, condamna acest tratat pentru ca favorizează Rusia. A plătit cumva LENIN pentru prietenia
ruso-germana cu aurul romanesc? (http://de.scribd.com/doc/207736443/Document-e-7)
·
Toamna lui 1941
Armata a 4-a
a mareșalului ION ANTONESCU, unul dintre
cei mai înverșunați adversari ai Sovietelor, ajunge dincolo de
Nistru, pana la Odessa, însă nu scoate
nici un cuvânt despre restituirea
Tezaurului de către Moscova
·
1956
Rusia a trimis către autoritățile
comuniste din România, aproximativ 33 kg aur, singura cantitate de aur
returnata vreodată din Tezaurul care a luat drumul Moscovei în decembrie 1916.
Si, cel mai probabil, singura care mai
era depozitata, la acea, data, la Moscova. Daca
scădem aceste 33 kg aur din totalul celor 93.570 kg aur care au ajuns inițial
la Moscova, in cele doua transporturi, obținem
exact cele 93.540 kg aur care au fost trimise de la Moscova la Berlin,
conform cantității stipulate in Acordul
financiar germano-rus si cele 93.540 kg
aur care au plecat din Germania către Franța, conform documentelor aferente armistițiului de la COMPIEGNE.
ASADAR,
AURUL ROMANIEI SE AFLA IN GERMANIA!!!
Nu întâmplător la data de 02 octombrie 2012
Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei hotărăște:
ROMÂNIA NU
VA PRIMI TEZAURUL ÎNAPOI DE LA RUSIA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu