AURUL ROMÂNIEI NU SE (mai) AFLA ÎN RUSIA !

Articol preluat de pe http://www.cotidianul.ro/tezaurul-romaniei-lucruri-pe-care-bruxelles-ul-nu-ar-vrea-sa-le-aflati-232466/

Tezaurul României: lucruri pe care Bruxelles-ul nu ar vrea sa le aflați

Un secol de zvonuri peste o tăcere de aur: soarta Tezaurului României este, probabil, unul  dintre cel mai bine păstrate secrete ale istoriei secolului trecut.  Acel gen de secret al unei istorii in care curge mult sânge decât cerneala. Însă, atât cat a spus cerneala in tratatele de pace din răgazul dintre războaie, ar fi suficient pentru un cercetător atent ca sa reconstituie traseul aurului, cu totul neașteptat, pe care îl veți regăsi in cronologia din ancheta pe care am inițiat-o.

Studiind problema datoriei istorice a Germaniei fata de România de 18 miliarde de euro, am găsit in arhive o conexiune cu totul neașteptata in alt dosar nerezolvat al istoriei: profesorul universitar si diplomatul german  Ernst Jäckh (1875-1959) scrie in Memoriile sale „Dergoldene Pflug Lebensernteeines Weltbürgers” (Stuttgart 1954, p. 382) ca România a cedat aurul sau Germaniei prin Tratatul de Pace de la București din 7 mai 1918.

Iată, răspunsul poate fi găsit, nu exclusiv la Moscova, ci chiar in inima Europei, la Bruxelles. Daca ne-am afla într-un roman de Agatha Christie, poate chiar in  „Orient Express”,am exclude din start ipoteza ca cele 93.400 kg aur  încărcate in vagoane într-un decor de iarna, ar putea fi, in  continuare, la Moscova. Voi demonstra, într-o serie de articole, care completează si duc mai departe datele prezentate aici, povestea reala a traseului Tezaurului: Rusia – Germania – Franța. O istorie pe care Bruxelles-ul nu ar dori ca romanii sa o cunoască. Problema tezaurului a fost reșapata periodic, asemeni unei povesti cu zâne, adică fără  vreo finalitate concreta, de politicienii României. Pentru ca suna bine. Pentru ca 90% dintre romani cred ca problema tezaurului este importanta. Pentru ca un secret nu este niciodată suficient de bine ascuns daca asupra subiectului se așterne o tăcere absoluta. 

Pentru  început, iată traseul cronologic al istoriei Tezaurului.

·        23 noiembrie 1916

Capitularea Bucureștilor, Capitala României, in fata trupelor de  ocupație germana. In zilele următoare, Statul Major si Comandatura  germana au ocupat Hotel Bulevard, Capsa si Athéné Palace.

·        12-14 decembrie 1916

Tezaurul este încărcat, la Iași, in vagoane, cu direcția Moscova. Transportul viza exclusiv aurul României (o cantitate de 93.400 kg aur) deținut sub forma de lingouri, monede diverse si  bijuterii. Pornește către Moscova al doilea transport cu valorile Băncii Naționale a României din care, aur efectiv in valoare de doar 574.000 lei aur (echivalentul a circa 170 de kg aur). In total: 93.570 kg aur au luat drumul Moscovei, in cele doua transporturi. Au dispărut  exact 93.540 kg de aur. Rețineți cifra: este cantitatea de aur pe care o vom regăsi, cu o precizie uluitoare, in păienjenișul armistițiilor si tratatelor de pace de după Primul Război Mondial: transportata de la Moscova la Berlin si apoi in somația Antantei către  Germania de a restitui „aurul României sau al Rusiei”.

·        18 decembrie  1916 (1 ianuarie după calendarul Gregorian)

Alexandru Marghiloman scrie,  in Notele sale politice: „Mecanismul emisiunii lor (n.r. al trupelor  germane de ocupație) este următorul: ei emit indefinit, pentru a plăti soldele si tot restul. Pe măsura ce se emite, tezaurul acoperă la Berlin in mărci.

- Eu: „Dar reglementarea cu România?”. El (n.r. generalul Petersen, șeful delegației germane la București): „Vom vedea la pace”. Cu alte cuvinte, administrația germana tipărea  moneda in România pentru cheltuielile curente, pe care o garanta cu aurul României, pe care Guvernul roman refugiat la Iași îl evacuase din tara.

·        5 ianuarie 1917

Banca Naționala e pusa sub sigiliu de germani – „s-au dat 10 minute  personalului pentru a se retrage”, notează politicianul roman. După care adaugă ca, Banca Naționala a fost redeschisa a doua zi, dar sub  supravegherea unui delegat german

·        5 martie 1917

O alta ordonanța a administrației de ocupație anunța ca Banca Naționala  a fost pusa sub sechestru si închisa pana la noi ordine. „Ordonanța vizează faptul ca Tezaurul si majoritatea Consiliului nu sunt la  sediu”, scrie Marghiloman

·        6 martie 1917

Liderul conservator afla conținutul împuternicirilor semnate de Col.  HENTSCH, noul șef de Stat-Major de la „Militarverwaltung”: „Administratorii-sechestrii trebuie sa se pună  in posesia Băncii Naționale; sunt autorizați sa exercite toate  acțiunile pe care Banca le poate exercita si sa despuie de tot avutul  Băncii” (…) SPIESS crede ca germanii vor sa se pună la adăpostul emisiunilor abuzive care s-ar face la Iași” (http://de.scribd.com/doc/207736456/Document-e-1).

·        Octombrie 1917

Marea Revoluție in Rusia. Comuniștii, sub conducerea  lui Lenin, preiau puterea cu sprijinul financiar, ajutorul si angajamentul Germaniei cu intenția sa încheie Frontul din Est.

·        13 ianuarie 1918

Sovietul Comisarilor Poporului de la Moscova ia hotărârea de a rupe relațiile diplomatice cu România, articolul 3 al acestei hotărâri  stipulând ca: „Tezaurul României, aflat in păstrare la Moscova, se  declara intangibil pentru oligarhia romana”.

·        3 martie 1918

Rusia si Germania semnează Tratatul de la Brest-Litovsk, marcând  astfel ieșirea Rusiei din primul război mondial, ca sa înlăture astfel de pe Frontul de Est.

·        7 mai 1918

România semnează Tratatul de Pace de la București, un document umilitor, dintre  România pe de o parte si Germania, Bulgaria, Austro-Ungaria, Turcia pe  de alta parte. Dincolo de cedările teritoriale impuse, România a cedat  controlul activelor Băncii Naționale către trupele de ocupație  germane. Din interpretările asupra acestui tratat rezulta ca România  ar fi renunțat la Tezaur, o data cu documentele referitoare la acesta  aflate in custodia BNR. Profesorul universitar si diplomatul german  ERNST JÄCKH (1875-1959) scrie in Memoriile sale (Stuttgart, 1954, p.  382) ca România a cedat aurul sau Germaniei prin Tratatul de Pace de  la București. Se pare ca România ar fi renunțat atunci la dreptul de proprietar al tezaurului. (http://de.scribd.com/doc/207736450/Document-e-2).

·        27 august 1918

Acordul financiar germano-rus, semnat in continuarea  Tratatului de la Brest-Litovsk, prevede daune de război si compensări  pentru prejudiciile aduse Germaniei prin confiscarea si sechestrarea  averii germane in Rusia. Compensările in aur făcute de Rusia in contul Germaniei se efectuează,  conform tratatului, in doua transe: prima de 42.860 kg aur si a doua de 50.676 kg aur. In total: 93.540 kg aur. Sunt  singurele transe prevăzute concret in tratat din cantitatea de aur pe  care Moscova ar fi urmat sa o trimită către Berlin (circa 245.500 kg  aur) si, totodată cantitățile de aur care au ajuns ulterior la Berlin.

·        10 septembrie 1918

se efectuează primul transport de 42.860 kg aur de la Moscova la Berlin 30 septembrie 1918: al doilea transport de 50.676 kg aur ajunge la Berlin (http://de.scribd.com/doc/207736448/Document-e-3).

·        11 noiembrie 1918

Armistițiul de la COMPIEGNE marchează înfrângerea Germaniei si anulează Tratatul de la Brest-Litovsk, Acordul Financiar ruso-german si Tratatul de Pace de la București. Conform armistițiului semnat intre Germania, Franța si Regatul Unit (art. XIX – Clauze financiare), aurul ar fi trebuit sa  fie predat puterilor Antantei care au declarat ca-l vor tine in  custodie pana la semnarea unui acord de pace. Formularea exacta din armistițiu este: „Restituirea aurului rusesc sau romanesc capturat sau in aflat custodia Germaniei”. Este clar ca textul din armistițiu se  refera la cele  93.536 kg aur transportate de la Moscova la Berlin in  septembrie (cantitate echivalenta cu cea a Tezaurului României trimis,  spre păstrare, la Moscova). (http://de.scribd.com/doc/207736453/Document-e-4).

·        5 decembrie 1918

Potrivit documentelor aferente armistițiului din 29 noiembrie, o cantitate formata din doua transe de 42.866 kg aur, respectiv 50.676 kg aur (un total de 93.536 kg aur)  pornesc, in doua vagoane,  pe linia ferata Mainz – Saarbrücken către  căile ferate controlate de Aliați, pe riscul Guvernului francez.  (http://de.scribd.com/doc/207736445/Document-e-5).

·        Ianuarie 1919

In memoriul delegației romane de la Conferința de Pace de la Paris, se  arata ca, in ce privește chestiunea Tezaurului, „Poate n-ar fi de  dorit sa i se ceara Germaniei, ca o categorie de despăgubiri, dar dl. DANIELOPOL considera ca faptul de a face Germania garanta a acestei  restituiri ar putea avea ca efect prezervarea acestor bunuri si asigurarea lor”.

·        23 iunie 1919

I.I.C. Brătianu se interesează într-un memoriu trimis domnilor CLEMENCEAU (prim ministru al Franței), ministrului francez de finanțe KLOTZ si mareșalului FOCH daca aliații au primit de la germani  vreo cantitate de aur in contul României. Răspunsul ministrului  francez de finanțe este negativ.  (http://de.scribd.com/doc/128701886/48980343-Tezaurul-Romaniei-de-La-Moscova-de-Andreea-Tutunaru)

·        28 iunie 1919

Se semnează Tratatul de la Versailles, iar Rusia, deși NU participa la semnare, are conform art. 116 a acestui tratat posibilitatea de a solicita direct pretenții de despăgubire Germaniei.  Cu toate acestea, Rusia nu a cerut niciodată înapoi cantitatea de 93.540 kg aur transportate de la Moscova la Berlin in septembrie, in baza tratatului financiar ruso-german, anulat prin armistițiul din noiembrie 1918. (http://de.scribd.com/doc/207736444/Document-e-6).

·        16 aprilie 1922

Prin semnarea Tratatului de la RAPALLO, Germania recunoaște Rusia sovietica. Totodată Germania renunța conform art. 2 al tratatului la orice pretenție de despăgubire împotriva Rusiei (Atenție: pretenții admise la BREST-LITOWSK si anulate ulterior de  Aliați) cu condiția ca nici Rusia sa nu despăgubească tari terțe  pentru confiscările si naționalizările pe urma revoluției din  Rusia. Reamintim ca, inițial, România a pierdut controlul asupra Tezaurului aflat inițial la Moscova in urma sechestrării acestuia de către regimul instaurat de Lenin. După ce tot Germania ar fi trebuit conform tratatelor în vigoare (Tratatul de la Versailles) sa despăgubească Rusia cu aurul 93.540 kg aur primit după BREST-LITOWSK, tot Germania indirect renunța condiționat la pretenții de despăgubire din partea Rusiei pentru  averile confiscate de către Rusia țarista si bolșevica. Deoarece cele  mai mari plasamente de capital din Rusia erau germane, firesc ca Rusia  nu ar fi intenționat sa ne restituie tezaurul si sa se oblige din nou  la plata fata de Germania cu sumele fabuloase stabilite la BREST-LITOWSK . Mai mulți delegați ai statelor participante, printre care si Brătianu, condamna acest tratat pentru ca favorizează Rusia. A plătit cumva LENIN pentru prietenia ruso-germana cu aurul romanesc?  (http://de.scribd.com/doc/207736443/Document-e-7)

·        Toamna lui 1941

Armata a 4-a a mareșalului ION ANTONESCU, unul dintre  cei mai înverșunați adversari ai Sovietelor, ajunge dincolo de Nistru,  pana la Odessa, însă nu scoate nici un cuvânt despre restituirea  Tezaurului de către Moscova

·        1956

Rusia a trimis către autoritățile comuniste din România, aproximativ 33 kg aur, singura cantitate de aur returnata vreodată din Tezaurul care a luat drumul Moscovei în decembrie 1916. Si, cel mai probabil, singura care  mai era depozitata, la acea, data, la Moscova. Daca scădem aceste 33 kg aur din totalul celor 93.570 kg aur care au ajuns inițial la  Moscova, in cele doua transporturi, obținem exact cele 93.540 kg aur care au fost trimise de la Moscova la Berlin, conform  cantității stipulate in Acordul financiar germano-rus si cele 93.540  kg aur care au plecat din Germania către Franța, conform documentelor  aferente armistițiului de la COMPIEGNE.

ASADAR, AURUL ROMANIEI SE AFLA IN GERMANIA!!!

Nu întâmplător la data de 02 octombrie 2012 Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei hotărăște:

ROMÂNIA NU VA PRIMI TEZAURUL ÎNAPOI DE LA RUSIA!

Disputa marilor lingviști ai lumii pe originea limbii române

Preluare de pe http://www.voceatransilvaniei.ro/exclusiv-poti-sa-uiti-ce-ai-invatat-la-istorie-totul-s-ar-putea-schimba/

 

În aprilie 1912, doi ţărani au găsit, într-o movilă de la locul “Părĭnak” de lângă satul Ezerovo (fost Dipsis-gjol, reg. Borisovgrad, dep. Plovdiv), un inel de aur, scris cu alfabet grecesc, dar într-o limbă necunoscută.

George Cadar, istoricul băimărean care a tradus în premieră mondială inscripția tracă de pe inelul descoperit la Ezerovo în anul 1912, susține că istoria ar putea fi rescrisă și că limba română veche este de fapt la originea tuturor limbilor europene. Acesta și-a susținut teoria la cel de-al XII-lea Congres al Societății Internaționale de Studii Semiotice de la Sofia, http://semio2014.org/en/home în perioada 16-20 septembrie la Sofia, unde a participat alături de specialiști din 130 de ţări. La Congres, maramureșeanul a prezentat traducerea misteriosului inel de la Ezerovo, în premieră mondială. Acesta susține că decriptarea înscrisurilor de pe inel nu s-a putut realiza până acum deoarece nu s-a cunoscut scrierea fonetică. Specialiştii spun că înscrisurile de pe acest inel sunt în limba tracă şi George Cadar confirmă acest lucru, dar face precizarea că s-au folosit caractere greceşti.

„Poate să fie scris în orice limbă, noi trebuie să citim în limba noastră”, a declarat, pentru www.voceatransilvaniei.ro, istoricul din Maramureș. Potrivit traducerii făcute de Cadar, pe inel este înscris:

„Rolistene îs. Născut Renea. Tiltian este numele pământului pe care îl stăpânesc. Tot ce este dedesubt este viaţa mea”.

Inelul de la Ezerovo este un artefact de aur pe care este gravată o inscripție în limba tracă. Este una dintre puținele relicve păstrate care conțin text în această limbă. George Cadar are 57 de ani şi este licenţiat în istorie antică, membru al Asociaţiei Române de Studii Semiotice şi al Societăţii Internaţionale de Ştiinţe Semiotice şi este autorul a mai multe cărţi de semiotică şi studii de specialitate. Cercetătorul este convins că limba română este urmaşa unei aşa-numite „limbi bătrâne”. „Valorile tradiţionale trebuie protejate şi am luptat pentru asta. Eu am susţinut întotdeauna ideea şi mă lupt pentru asta, să încercăm constituirea în Maramureş a unei şcoli de conservare a identităţii naţionale”, afirmă Cadar pentru www.voceatransilvaniei.ro. Cercetătorul îşi argumentează ideea prin faptul că Maramureşul în momentul de faţă este arealul geografic care păstrează cel mai profund elementele de arhetip ale identităţii noastre ca români, respectiv port, dans, limbă, tradiţii, obiceiuri, proverbe. „Şi pentru că era un teritoriu extraordinar de vast în vremurile de demult, este teritoriul de pregnanţă al civilizaţiei «boilor». Eu aşa îi numesc pe strămoşii noştri”, spune George Cadar. Din punctul lui de vedere se face o foarte mare greşeală atunci când se spune că celţii boi nu sunt de origine dacică sau getică.

„Este mare greşeală. Eu am găsit o stemă a celţilor care este identică cu heraldica dacică, aceea a capului de lup cu coadă de dragon. Celţii au doi dragoni încolăciţi, au aceeaşi simbolistică ca şi ai noştri. Stema dacilor însă este cu totul alta, nu este aceea cu cap de lup şi coadă de dragon şi o s-o prezint pentru prima dată, n-am mai întâlnit-o. Este o stemă care doi lei afrontaţi ce ţin în braţe o piramidă de argint în contrapunere cu piramida de foc a Egiptului pentru că ne aflăm în Zona Septentrională a Pământului. Deasupra este o coroană cu lună şi scrie mare «Dacia»”, mai adaugă acesta.

„Inelul de la Ezerovo, de exemplu, a mai fost încercată o traducere a lui, are oareşceva legături, dar, repet, pentru că nu se cunoştea, convingerea asta o am eu, din câte am studiat, necunoscându-se pronunţia, nu s-a putut realiza traducerea. Or, pentru noi românii, aşa, mlădiţe ale arborelui bătrân, percepţia noastră şi pronunţia noastră diftongizat-palatalizată ne-a permis să facem o altă decriptare”, spune acesta. „Şi se vede, de exemplu domnul Augusto Ponzio, profesor la Universitatea din Bari care a condus secţiunea unde eu am vorbit şi doamna Susan Petrini care este şi vicepreşedinte Institutului Mondial de Studii Semiotice, s-a ridicat în picioare şi m-au îmbrăţişat şi au spus că este o chestie extraordinară”, subliniază Cadar. Cercetătorul spune că a avut o vie dispută cu unii dintre colegii săi linvişti în privinţa unui regionalism des folosit în Maramureş.

„Este vorba despre verbul «a la», adică a spăla. Este un verb des folosit în zona Maramureşului. Marii lingvişti au spus că este un regionalism. Şi-atunci dacă este regionalism de ce francezii spun «je me lave» şi utilizează rădăcina şi dezvoltă cuvântul?”, se întreabă Cadar. Lucrarea folosită de băimărean ca referinţă este intitulată „Stematografia Idilicorum Raestitutio”, adică restituirea stemelor ţărilor ilirice şi aparţine unui savant croat, Pavlo Witter Witezowie.

„Este foarte importantă pentru că prezintă pentru prima dată cu adevărat stema Daciei. Apoi trebuie să ţinem cont că o sumedenie de actuale teritorii europene constituite în state poartă numele dacilor: «Deutschland», ducii olandezi, danezii. Am o hartă din secolul XV a marelui prelat al Suediei, Jahannes Magnus Olahus, «Carta Marina» care ne prezintă o hartă a Danemarcei pe care scrie «Dacia Sive Danemarca» – Dacia care se cheamă Danemarca.

Dacă am analiza stenograma discursului întâlnirii dintre Pliniu cel Bătrân şi Flimon Maramureşeanul în anul 43 d.Chr., am putea afla măcar în mare cât de impresionant teritoriu avea ţara noastră cea bătrână sau cât de vaste erau teritoriile locuite de strămoşii noştri. Filimon Maramureşeanul îi răspunde lui Pliniu cel Bătrân spunându-i „Eu nu sunt conducător al cimbrilor cum voi ne spuneţi, latinii. Eu sunt conducător al boilor sau al zimbrilor «de zimbras vocaris sum» şi spune «ţara noastră se întinde din largul Coastelor Iutlande ale Danemarcei până în Indii». De ce până în Indii? Trebuie să ştiţi că înainte de Potop migraţia s-a făcut din zona Nordului Africii, din zona, zic eu, eritreico – egipteană, pentru că acolo am găsit reminescenţe în cercetările mele, lumea a migrat după potopul care a avut loc în Nordul Africii şi prăbuşirea Saharei şi toate astea, în vechea Depresiune Sarmatică unde astăzi se află Marea Neagră. Pontul Euxin sau Axa Ina. În limba veche Axa Ina înseamnă Puntea Asiei, că am reuşit să decriptez şi această toponimă”, susţine Cadar. Interpretează migraţia

Din punctul de vedere al lingvistului maramureşean, lumea din faţa potopului s-a îndreptat spre înălţimile tibetane şi s-au constituit în ceea ce istoricii definesc ca Dacia Bactrică. Acolo s-au retras o parte din strămoşii noştri, cealaltă a rămas în zona intracarpatică şi s-au dezvoltat pe două culoare diferite dar lingvistica a păstrat elemente de esenţialitate profundă. „Şi-atuncea acest proces de indo-europenizare, că această întrebare mi s-a pus şi la Sofia, cum văd procesul de indo-europenizare: mult târziu după potop, când cei de acolo vor să se întoarcă spre locurile de identitat, spre locurile de origine. Acuma problema este că trebuie să se şi accepte pentru că se crează nişte controverse înspăimântătoare dar lumea trebuie să ştie că există dovezi. Eu vreau să vă spun numai că dacă aţi merge la o agenţie de turism grecească şi aţi lua un pliant cu insulele din arhipelagul egeico-mediteranean aţi vedea că toate denumirile de acum 2.000 de ani sunt denumiri pur şi simplu româneşti sau vlăheşti. Aş zice vlăheşti pentru că „vlahi” este numele nostru cel adevărat şi în limba sfântă „vala alhala”, înseamnă „fiii lui Dumnezeu”. De exemplu dacă luaţi Mesina, numele ei vechi este Ţâncla, păi ţânc nu este tot mezin? De la pierderea Troiei din 1299, strămoşii noştri pierd controlul asupra arhipelagului egeico-mediteranean şi se schimbă toate datele istoriei. Enea care a descălecat în Latium n-a fost trac? Ni se face cadou lupoaica de către „Roma madre” când habitatul lupului în proporţie de 68% după specialişti este în zona intracarpatică nu într-o zonă meridională, nu într-o zonă cu climă mai caldă. Sunt o grămadă de lucruri care nu se potrivesc în istorie”, explică lingvistul pentru www.voceatransilvaniei.ro.

Întrebat dacă savanţii vor accepta cele spuse de el şi vor relua studiul unor evenimente istorice, George Cadar spune că ar trebui înfiinţată o şcoală specializată pe semiotică şi decriptarea vechilor înscrisuri. „Dacă noi vom putea pune pe picioare o şcoală de conservare a identităţii şi vom mai crea şi un departament de decriptare a inscripţiilor şi nu vom intra într-o zonă ezoterică, fabulatorie şi vom veni totdeauna cu probe, cu demonstraţii practice, cu bibliografie, cu cercetare extrem de riguroasă atunci lumea îşi va schimba opinia. Vrând, nevrând ne vom întoarce acolo unde am întrerupt firul identităţii noastre. Cred că într-o zi acest lucru se va întâmpla. Important este că eu am adunat un material foarte important în cei 40 de ani de cercetare, am şi scos câteva cărţi. Pot să aibă foarte multe erori cărţile mele dar dacă lumea va şti să le citească, să le aprofundeze aşa cum trebuie, va găsi şi informaţii foarte preţioase”, concluzionează acesta.

UN ALTFEL DE DISCURS

https://www.youtube.com/watch?v=J9GQHN0l7os

CONVERSAȚIA UNUI NOU-NĂSCUT CU DUMNEZEU

Un copil l-a întrebat pe Dumnezeu: "Mi se spune că voi fi trimis pe pământ mâine, dar cum am să trăiesc acolo fiind atât de mic și neajutorat?"

Dumnezeu a spus: "Îngerul tău te va aștepta și va avea grijă de tine"

Copilul a întrebat mai departe: "Dar spune-mi, aici, în cer, eu nu trebuie să fac nimic, mi se cântă și zâmbește pentru a fi fericit"

Dumnezeu a spus: "Îngerul tău va cânta pentru tine și va zâmbi, de asemenea, pentru tine. Și vei simți dragostea îngerului tău și vei fi foarte fericit"

Din nou, copilul a întrebat: "Și cum am să înțeleg, atunci când oamenii vorbesc cu mine dacă nu știu limba?"

Dumnezeu a spus: "Îngerul tău iți va spune cele mai frumoase si dulci cuvinte pe care le vei auzi vreodată și cu multă răbdare și grijă, îngerul tău te va învăța cum să vorbești."

Copilul spuse: "Și ce să fac atunci când vreau să vorbesc cu tine?"

Dumnezeu a zis: "Îngerul tău iți va împreuna mâinile și te va învăța cum să te rogi"

Copilul întrebă: "Cine mă va apăra? "

Dumnezeu a zis: "Îngerul tău te va apăra, chiar dacă aceasta înseamnă sa-si riște viața."

Copilul mai spuse: "Dar voi fi mereu trist pentru că eu nu te voi mai vedea ... "

Dumnezeu a zis: "Îngerul tău va vorbi mereu despre mine si te va învăța modul de a veni înapoi la mine, chiar dacă voi fi mereu alături de tine"

La acel moment se făcu liniște în Cer, iar de pe Pământ se auzeau voci multe și copilul a întrebat în grabă: "Doamne, dacă am să plec acum, te rog spune-mi numele îngerul meu "

Dumnezeu a spus: "Pe îngerul tău o vei numi pur și simplu, "MAMA"

FABRICAT ÎN ROMÂNIA

Verifică pe etichetă dacă este fabricat în România și cumpară cu încredere, pentru că este de calitate bună și la un preț decent.

Ai încredere ca gestul tău simplu are urmări pe care nu le-ai fi crezut cu putință.

Nu exista nicio îndoială că atunci când cumperi fabricat in România într-o fabrică ridicată de un antreprenor român sau într-una în care a investit o mare companie internațională pui in mișcare niște forțe economice prin care poți schimba viitorul.

• Vei contribui la atragerea de investiții noi în alte fabrici, care vor aduce reindustrializarea atât de necesară României.
• Vei pastra locurile de muncă ale familiei, prietenilor, cunoscuților și ale altor milioane de români și vei crea altele noi.
• Vei construi autostrăzi, școli, spitale, teatre.
• Vei face din România de mâine o țara puternică și modernă, caminul copiilor tăi, care nu vor fi nevoiți să plece niciodată din țară.

România va fi așa cum ai visat și sperat tu întotdeauna să fie, cunoscută și respectată peste tot în lume.

 

Și asta pentru că astăzi, tu ai facut un gest simplu, ai cumparat fabricat în România.