Despre MUNCA

"Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai putea fi ei însisi.
Munca este un blestem. Iar omul a făcut din acest blestem
o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru muncă, a găsi o bucurie
într-un efort care nu duce decît la realizări
irelevante, a concepe că te poti realiza numai printr-o muncă obiectivă si
neîncetată, iată ceea ce este revoltător si ininteligibil.

Munca sustinută si neîncetată tampeste, trivializează si impersonalizează.
Ea deplasează centrul de preocupare si interes
din zona subiectivă într-o zonă obiectivă a lucrurilor, într-un plan fad de
obiectivitate. Omul nu se interesează atunci de
destinul său personal, de educatia lui lăuntrică, de intensitatea unor
fosforescente interne si de realizarea unei prezente
iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevărată, care ar fi o
activitate de continuă transfigurare, a devenit o activitate de
exteriorizare, de iesire din centrul fiintei. Este caracteristic că în
lumea modernă munca indică o activitate exclusiv exterioară.
De aceea, prin ea omul nu se realizează, ci realizează. Faptul că fiecare
om trebuie să aibă o carieră, să intre într-o formă de
viată care aproape niciodată nu-i convine, este expresia acestei tendinte
de imbecilizare prin muncă.

Să muncesti pentru ca să trăiesti, iată o fatalitate care la om e mai
dureroasă decît la animal. Căci la acesta activitatea este
atat de organică, încat el n-o separă de existenta sa proprie, pe cînd omul
îsi dă seama de plusul considerabil pe care-l adaugă
fiintei sale complexul de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se
manifestă una din tendintele lui de a iubi răul, cînd acesta
este fatal si frecvent. Si în muncă omul a uitat de el însusi.

Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simplă si dulce, ci la o exteriorizare
vecină cu imbecilitatea.

Prin muncă a devenit din subiect obiect, adică un animal, cu defectul de a
fi mai putin sălbatic. In loc ca omul să tindă la o
prezentă strălucitoare în lume, la o existentă solară si sclipitoare, în
loc să trăiască pentru el însusi - nu în sens de
egoism, ci de crestere interioară -, a ajuns un rob păcătos si impotent al
realitătii din afară."

Emil Cioran

MAICA TEREZA - DE ORIGINE VALAHA

“Ziua de ieri a trecut. Ziua de maine nu a sosit inca. Nu avem la dispozitie decat ziua de astazi. Hai sa incepem.”

"Maica Tereza"

Celebra Maica Tereza s-a nascut la 26 august 1910 in Skopje, Macedonia, fiind botezata cu numele Agnes Boiagiu (Agnes Gonxa Bojaxhiu - Gonxhe însemnând boboc în albaneză), nume romanesc des intalnit la familiile de oieri aromani care se ocupau cu vopsitul lanii. Parintii sai, Nicolae si Roza Boiagiu locuiau pe Ulita Vlahilor, in apropiere de biserica aromaneasca "Constantin si Elena". Tatal ei apartinea comunitatii aromane din Albania. Fiind originar din Moscopole. Mama sa, Roza Boiagiu, era albaneza catolica. Agnes a fost crescuta in spiritul catolic, primind o educatie aleasa, bazata pe pace si ajutorarea semenilor.Dupa moartea sotului ei Roza o trece pe micuta Agnes la catolicism astfel incepand periplul religios al celei care avea sa fie recunoscuta de o lume intreaga ca fiind "Slujitoare a Saracilor"…In interviurile din mass media, la intrebarea referitoare la limbile pe care le vorbeste, Maica Tereza raspundea mai intai ca aromana, pe care o vorbea din familie.

A întemeiat ordinul "Misionarele Carității". A primit Premiul Nobel pentru Pace în anul 1979. A primit D.D.h.c. (Doctor of Divinity honoris causa) de la Universitatea din Serampore. A fost beatificată de Biserica Catolică în 19 octombrie 2003.

“Ziua cea mai frumoasa? Azi.
Obstacolul cel mai mare? Frica.
Lucrul cel mai usor? Sa gresesti.
Gresala cea mai mare? Sa te auto-distrugi.
Cauza tuturor relelor? Egoismul.
Cea mai mare infrangere? Descurajarea.
Cel mai bun profesor? Copiii.
Prima necesitate? Sa comunici.
Ceea ce te face mai fericit? Sa fii util celorlalti.
Misterul cel mai mare? Moartea.
Cel mai rau defect? Proasta dispozitie.
Cel mai rau sentiment? Ranchiuna.
Cadoul cel mai frumos? Intelegerea.
Calea cea mai rapida? Drumul corect.
Senzatia cea mai placuta? Pacea interioara.
Refugiul cel mai fericit? Sa zambesti.
Remediul cel mai bun? Optimismul.
Lucrul cel mai frumos din lume: IUBIREA!